Latest news

Nov. 28, 2015

Într-o casă de pământ, la marginea unei comune de lângă Sibiu, cinci copii frumoși și părinții lor duc în fiecare zi o luptă grea pentru supraviețuire. Dulce este un copil în ochii căruia s-au adunat, parcă, cele mai frumoase povești din cărțile îngălbenite ale copilăriei. Și are un nume exact ca sufletul ei, ca privirea care mângâie singura carte de povești din colțul unei mese mici, ca îmbrățișarea caldă în care își cuprinde mama, frații și, neapărat, caietele de școală, cea mai de preț avuție a ei.

 

Povestea fetiței s-ar fi putut scrie altfel, într-o casă adevărată, cu copii fericiți, însă o găsim într-o cămăruță mică, de nici 12 metri pătrați, undeva la marginea comunei Slimnic. Casa, din pământ și lemn, au ridicat-o Dorina F. (28 de ani), mamă a cinci copii, și Nicolae, bărbatul cu care își împarte viața după ce soțul i-a pierit într-un accident de mașină. Dulce mai are patru frați, Adelina (12 ani, clasa a IV-a), Emilia (10 ani, clasa a III-a),  Gabriela (5 ani, merge la grădiniță) și Nicușor (un an și jumătate). Șapte suflete într-o cămăruță de pământ, fără porți și fără speranță.

 

Casa cu un singur scaun

 

Pe un colț de dulap se înghesuie laolaltă câteva ceșcuțe ciobite pe alocuri, niște medicamente și un ursuleț vechi de pluș. Pe pereții zugrăviți stângaci în albastru, Dorina a prins cu grijă câteva icoane. Credința i-a rămas vie, chiar dacă sunt zile în care nu știe ce le va pune micuților pe masă. E convinsă că, într-o zi, poveștile vor prinde viață și în casa cu pereți de lut și-un singur scaun, mic, rupt, sprijinit de colțul mesei.

 

 

Într-un colț de odaie, într-o sobă veche de tablă, tatăl face un pic de foc, cât să mai amorțească aerul, nu mult, cu economie, că lemnele nu-s deloc ușor de procurat. Copiii însă nu se plâng, s-au obișnuit și se bucură simplu că se au unii pe alții. Așa că se strâng în brate, într-un pat, și căldura sufletească bate tot gerul de afară. Hrana puțină și simplă se împarte în mod egal, și nimeni nu se plânge. Seara, spun în gând o rugăciune și adorm mulțumindu-i lui Dumnezeu că sunt sănătoși și că sunt acolo unul pentru celălalt.

 

Cinci zâmbete înghesuite între patru pereți de lut

 

În prag de seară, timpul se oprește între gânguritul lui Nicușor, îmbrățisarea caldă a Gabrielei, care nu s-ar mai despărți de mamă, și zâmbetul de milioane al micuței Dulce, cu caietele ei pline de povești. ”Dulce scrie mult, când ia caietul în mână e în lumea ei, nu se desparte de el două sau trei ore, vrea să scrie frumos și bine”, povestește mama, cu mândrie. De altfel, fetița are și la școală rezultate extraordinare, și un carnet de note plin de ”foarte bine”. Rezultate bune au și Emilia și Adelina, care sunt și ajutoare de bază pentru părinți, în gospodărie.

 

Chiar dacă viața ei e o luptă în fiecare zi, Dorina nu și-ar da pentru nimic în lume copiii. Nu există nimic mai important pentru ea pe lumea asta, și în momentele în care simte că a ajuns la capătul puterilor nimic nu o motivează mai bine să se ridice și să continue decât zâmbetele și îmbrățișările lor. „Nu m-aș putea  desparți de copii, i-am crescut până acum cu greu și îi iubesc foarte mult, ca pe ochii mei. De multe ori am renunțat la tot pentru ei și am adormit cu durere în suflet că nu pot să le ofer tot ce își doresc a doua zi”, spune femeia.

 

 

Moș Crăciun cu cizmulițe, ghiozdane și cărți de povești

 

Singurul venit stabil al Dorinei și ai lui Nicușor sunt cei aproape 500 de lei din alocațiile copiilor. Bărbatul mai câștigă la muncă prin sat, în medie, 300-400 de lei pe lună. Mama nu muncește, stă acasă și are grijă de copii. Banii nu le-ajung niciodată, numai ea știe cum face să îi împartă, să încerce pe cât posibil să fie bine. Chiar si-așa, se întâmplă des ca micuții să aștepte laptele și cornul la școală, pentru că altfel, în ziua respectivă, n-au mai mâncat nimic.

 

Afară e ger, și micuții Dorinei au mare nevoie de haine groase și încălțări pentru școală. Gabriela visează o cameră plină cu jucării, Emilia și-ar dori cizmulițe de iarnă să poată merge la școală, Adelian un ghiozdan. Iar Dulce, micuța cu suflet de artist și ochi de turtă dulce, își dorește cele mai frumoase cărți pentru copii. Iar cea mai mare bucurie ar fi ca darurile să vină de la un Moș Crăciun de care au auzit doar din povești și pe care nu l-au întâlnit niciodată.

 

Pe lângă haine și rechizite, au mare nevoie de alimente de orice fel, de mobilă și, dacă cineva ar avea posibilitatea să ofere mai mult, le-ar prinde extrem de bine niște materiale de construcții, să poată mări puțin cămăruța cu pereți de lut.

 

Cum putem ajuta

 

În prag de Crăciun, Dumnezeu și oamenii cu suflet mare împlinesc întotdeauna cele mai frumoase miracole. Orice ajutor, oricât de mic, este binevenit. Cei care doresc să ajute această familie, o pot contacta direct pe Dorina, mama micuților, la telefon: 0754 754 005.

De asemenea se pot face donații direct în contul mamei:

EURO: IBAN: RO50BTRLEURCRT0329647701

LEI: IBAN: RO03BTRLRONCRT0329647701

 

Nov. 28, 2015

Dans une maison d’adobe au bord d'une commune près de Sibiu, cinq beaux enfants et leurs parents passent chaque jour un dur combat pour la survie. Dulce est un enfant dans les yeux de laquelle  sont réunis, cependant, les plus belles histoires de vieux livres de l'enfance. Et elle a un nom tout comme son âme, comme le  regard qui caresse la seule livre de contes qui est dans le coin d’une petite table, comme l'étreinte chaleureuse dans laquelle elle comprennent sa mère, lses frères et, nécessairement, ses livres scolaires, la plus précieuse richesse.

L’histoire de la petite fille pourrait être écrite différemment, dans une vraie maison, avec des enfants heureux, mais nous la trouvons dansune pièce qui n'a pas ni 12 mètres carrés,dans quelque partau bord du village Slimnic. La maison d’ adobe et de bois a été construite par Dorina F. (28), mère de cinq enfants, et Nicholas, l'homme avec lequel elle partage sa vie après que son mari est mort dans un accident de voiture. Dulce a quatre frères, Adelina (12, quatrième classe), Emilie (10 ans, troisième classe), Gabriela (5 ans, allant à l'école maternelle) et Nicuşor (un an et demi). Sept âmes sol dans une petite pièce d’adobe sans portes et sans espoir.

 

La maison avec une seule chaise

 

Sur le coin d'un armoire, il y a ensemble  quelques tasses ébréchées par endroits, certains médicaments et un ours en peluche vieux. Sur les mursmaladroitement peints en bleu, Dorina pris avec soin quelques icônes. La foi est restée vivante, même s’il y a des jours quand elle ne sait pas ce qu’elle peut mettre sur la table. Il est convaincu que, un jour, les histoires prennent vie et  dans la maison avec une seule chaise, petite, cassée, soutenue sur le coin de la table.

Dans un coin de la chambre, dans un vieux poêlefer-blanc, le père fait  un petit feu, pour  engourdie un peu l'air , pas longtemps, avec économie, parce que le bois n'a pas été du tout facile à procurer.Les enfants ne se plaignent pas, cependant, ils se sont accoutumés et ils sont heureux d’ être tous ensemble. Donc, ils étreignaient, dans un lit, et la chaleur de leurs âmes bat  le froid de dehors. La nourriture rare et simple est partagé à parts égales, et personne ne se plaint. Dans la soirée,  ils disent silencieusement une prière et le sommeil, en remerciant à Dieu qu’ils  sont en bonne santé et sont là l’un pour l'autre.

 

Cinq sourires à l'étroit entre quatre murs d'argile

 

Au bord de la soirée, le temps s’arrête entre le bavardage de Nicuşor, la chaleureuse accolade de Gabriela, qui ne voulait pas se  séparer de sa mère, et le petit sourire de la petite Dulce,  avec ses cahiers pleins d'histoires. "Dulce écris beaucoup, quand prende le cahier dans les  mains quand elle  est dans son monde, ne se sépare pas de lui deux ou trois heures, elle veut écrire belle et bonne», racconte la mère avec fierté. D'ailleurs la fille a à  l'école des résultats extraordinaires et un bulletin scolaire qui contient seulement  "très bien ". De bons résultats ont aussi  Emilia et Adelina, qui sont l’ aide de base pour les parents dans le ménage.

Même si la vie est un combat chaque jour, Dorina n’abandonneraitpas pour rien dans le monde ses enfants. Il n'y a rien de plus important pour elle dans ce monde, et quand elle sent qu'elle a eu assez, rien ne la fait se lever et continuer que leurs sourires et leurs étreintes. "Non, je ne pouvais pas me séparerde mes  enfants, j’ai les difficilement  grandisjusqu’ à maintenant et je les aimes très fort, ainsi comme mes yeux. Plusieurs fois, j’airenoncé  a tout pour eux et je me  couchais avec un  douleur dans le  coeur que je ne peux pas leur donner ce qu'ils veulent le lendemain ", dit la femme.

 

Père Noël avec des bottes, des sacs et des livres de contes

 

Le seul revenu stable du Dorina et du Nicuşor sont les quelques 500 ron de l’allocations des enfants. L’epoux gagne à travers les travaux dans le village environ de 300-400 ron par mois. La mère ne travaille pas, elle reste à la maison et prend soin des enfants. L'argent est jamais assez, seulement  elle sait comment les partager. Même ainsi, il arrive souvent que les petits attendent le lait et la corne à l'école, parce que sinon, ce jour-là, ils ont mangé rien  .

Dehors, il fait froid, et les petits de  Dorina ont besoin de vêtements épais et des chaussures pour l'école. Gabriela rêve une chambre pleine de jouets, Emilia souhaite des bottes pour l'hiver pour pouvoir aller à l'école, Adelian veut  une sacoche. Et Dulce, la petite avec une âme d'artiste et les yeux de pain d'épices, veut les plus beaux livres pour les enfants. Et la plus grande joie serait que les dons viennent du Père Noël de qu’ils ont entendu seulement des  histoires et qu’ils ont jamais rencontré.

En outre des vêtements et des fournitures scolaires, ils ont besoin de toute sorte de nourriture, des meubles et si quelqu'un serait en mesure d'offrir en plus, ils ont besoin de certains matériaux de construction, pour pouvoir  augmenter un peu la petite chambre avec les murs d'argile.

 

Comment pouvons nous aider

 

Au seuil de Noël, Dieu et les hommes au grand cœur remplit toujours les plus beaux miracles. Ne importe quelle aide, même minime, est la bienvenue. Par des considérations en ce qui concerne la sécurité des enfants, nous avons choisi de ne pas publier l'adresse, mais ceux qui veulent aider cette famille peuvent contacter directement Dorina, la mère des petits , par le téléphone: 0754 754 005.

 

EURO: IBAN: RO50BTRLEURCRT0329647701

 

LEI: IBAN: RO03BTRLRONCRT0329647701